Cel mai mic bagaj.

Nu îmi amintesc exact cum a început acest obicei și dacă mereu l-am iubit la fel de mult, dar cu siguranță nu îmi doresc să îl schimb prea curând. Rucsăcelul cu un sandviș de drum și un suc cum nu beam de obicei, o carte și actele m-a însoțit în excursiile de o zi cu clasa, în taberele din liceu, în drumul către congrese, în călătoriile către examene importante, în drumurile doar dus, în prima călătorie cu avionul, în tren, în mașină, peste tot.

Mereu am fost nehotărâtă, mai ales când eram copil, astfel că de obicei în prima zi nu știam dacă îmi place locul unde călătoream, deci rucsacul magic care mirosea a mama și a acasă era o adevărată comoară.

De multe ori, când mă gândesc la bagaje mă încearcă o stare de confuzie: sunt genul de persoană care nu a primit notificarea despre minimalism, împachetez la fel de multe lucruri pentru o zi ca și pentru o săptămână. Pe de altă parte îmi place să îmi pregătesc clasicul deja rucsăcel și ador senzația de necunoscut pe care o oferă orice călătorie, oricât de banală ar părea.

Oricine locuiește la o distanță considerabilă de țară știe că bagajele nu mai sunt simple recipiente care le transportă lucrurile, ci aproape devin vii, pentru că transportă mult mai mult decât niște “banale” haine: cărți în română, prăjitură cu vișine care nu iese așa de bună fără ouăle de țară, vișinată, pufuleți. Invers, sunt pline de dulciuri de tot felul, reviste sau jamón, depinde.

Nu sunt vreodată suficient de încăpătoare, pentru că li se cere prea mult, să transporte o lume întreagă dintr-un loc în altul. Cu timpul am început să îmi dau seama care dintre vecinii de călătorie pleacă de acasă către noua casă și care pur și simplu se bucură nestingheriți de călătorie, doar cercetând atent bagajele cu dimensiunile de exact 55x40x20, unele mai umflate ca altele. De multe ori mă gândesc, ce și-ar spune bagajele astea dacă ar vorbi? 🙂

Dacă atunci când e vorba de transportat viața dintr-o țară în alta sunt mai atentă la ce companie aleg, în general nu fug de companiile low cost. Nu obișnuiesc să mănânc în avion, deci nu e nevoie sa plătesc anticipat pentru asta, de altfel nu am înțeles vreodată de ce oamenii simt brusc nevoia de o omlețică la 10000 metri înălțime 🙂 Apa, da, e importantă, dar se poate obține orișicum, indiferent de companie.

Anumite companii low cost mi s-au părut mai faine decât colegele mult mai scumpe. De exemplu muzica la aterizare și decolare poate părea un detaliu, dar nu e, mai ales dacă suferi de teamă de zbor.

Criteriul meu principal când selectez zborurile e să se potrivească orarul de zbor cu zilele mele de vacanță și apoi mă interesează, evident, prețul. De multe ori prețul unui zbor low cost cu toate taxele incluse (să îți alegi locul, să te urci totuși în avion înainte să decoleze, să nu stai în vreo poziție complicată de care îți amintești de la clasa aia de pilates la care ai fost anul trecut etc.) poate să fie chiar mai mare decât “normal” cost. Una peste alta, nu aleg în funcție de companie, deși pe unele le evit, iar pe altele le prefer, ca oricine.

Aventurile de tot felul sunt inevitabile când zbori. O mulțime de oameni închiși într-un spațiu mic, unii stresați, unii și mai stresați și încercând să se relaxeze prin diferite remedii mai mult sau mai puțin etilice, emoții, iată un cocktail perfect pentru mici sau mari probleme.

Am ascultat serenade în ritm de manele 3 ore întregi în drum spre Madrid, într-un avion Wizz Air. Politica de bagaje de mana Wizz Air nu permite o cabină izolată fonic pe fiecare scaun, deși m-am gândit serios să le-o propun.

Într-o cursă Ryanair către Mallorca am jucat bingo în timp ce îmi făceam rugăciunea finală din pricina turbulențelor.

Am purtat o geacă în toiul verii doar că să nu plătesc suprataxa pentru depășirea greutății bagajului. A trebuit să renunț la un parfum adorat pentru că avea mai mulți mililitri decât cei permiși.

Multe dintre incidentele la bordul avioanelor sunt cauzate de neînțelegeri privind bagajele, din ce am observat eu și nu e de mirare. Politicile se schimbă așa de des, apar așa multe companii și nevoile călătorilor sunt variabile. 

Pe mine mă întristează această reclamă nedreaptă de care au parte bagajele. Cum ziceam, nimic, dar nimic nu se compară cu rucsacul meu magic când mă întorc de acasă. Fără să vreau să fiu melodramatică, cel mai mic bagaj e foarte mare și suprataxa e imensă. Să iei un avion fără să știi când te vei mai întoarce te facturează nespus.

Accesoriile de tot felul pot face însă călătoria mai simplă, asta e clar. 

Bagajul cel mai mic nu se vede, se simte. Pentru ce se vede și se plătește, e bine să fim pregătiți și pentru asta recomand să ne documentăm atent înainte de călătorie. Nici măcar pufuleții nu merită 50 euro extra 🙂

*Articol scris pentru Superblog 2019.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.