Nu beau cafea.

Sunt o ciudată, știu, (și) din acest punct de vedere. Cred că am băut un total de o ceașcă mică de cafea și ce e și mai surprinzător e că am reușit să termin facultatea de medicină, cu ale ei malefice sesiuni, fără pic de licoare magică în sânge.

Nu beau deci cafea, dar trăiesc prin ea, cum cred că facem toți. Îmi pare că nu e nevoie să o bei că să îți modeleze mintea, starea și deci viața. Cafeaua a devenit un cult, cumva. Epoci și culturi diferite, povești și vieți complet opuse, în lux sau la ibric, în dimineți ocupate sau leneșe, cafeaua a ocupat un loc din ce în ce mai important.

Nu pot decât să îi invidiez încăpățânarea cu care de atâta vreme (se pare că oamenii beau cafea de la jumătatea secolului 15!) a devenit un pilon așa de important al vieții umane încât e nelipsită și în literatură, și în muzică, și în filme, peste tot. Dacă ne gândim și la căni, poze, texte motivaționale, rolul său devine principal.

E omniprezentă: o simplă căutare a cuvântului-cheie “coffee” în PubMed, locul unde se centralizează cele mai relevante publicații din domeniul științelor medicale, identifică 15011 de rezultate, dintre cele mai diverse.

E greu de crezut că unii chiar au vrut să interzică băutul de cafea. Am aflat de aici că în Suedia, în 1746, regele Gustav III a ordonat ca doar criminalii condamnați să bea cafea, în timp ce doctorii monitorizau cât de repede îi va omorî această activitate. Nu știu multe despre Gustav III, dar îndrăznesc să spun că aceasta nu a fost cea mai bună idee a sa 🙂

Cafeaua nu este pentru mine doar băutura în sine, despre care trebuie să admit că știu foarte puține lucruri, ci înseamnă experiență, emoție, context local. Nu beau cafea, dar iubesc cafenelele, cu zumzetul lor și mirosul puternic. Îmi place să vizitez aceste mici temple și să mă bucur de peisaj. Nu cred că voi uita vreodată o dimineață somnoroasă (pentru mine, desigur, pentru că eu nici nu prea dorm, nici cafea nu beau) în Milano, când am fost șocată de mulțimea de oameni îmbrăcați la 4 ace care pur și simplu se îngrămădeau și înghionteau de parcă viața lor depindea de cine ajungea primul la tejgheaua promisă. Cafenele cochete și liniștite, imense și aerisite, aglomerate, ascunse, romantice, lăsați-le pe toate să intre pe lista mea de “voi vizita”.

Și nu e doar despre cafea, așa-i? Într-o cafenea despre care credeam că e cea mai frumoasă din Univers, pentru că acolo lucrează cel mai drag om pentru mine, am aflat chiar de la acel om, cu ochii în lacrimi și picioarele tremurânde, un adevăr dureros, care probabil m-ar fi determinat să leșin dacă nu ar fi mirosit așa puternic a cafea.

În alta mă întâlneam mereu cu un grup de prietene dragi. Nu ne mai vorbim de mult timp, dar imaginea noastră, în cafeneaua “noastră”, mă face să zâmbesc adesea. Dacă pereții cafenelelor ar putea vorbi, cred că ar scrie adevărate scenarii pentru telenovele.

În mintea și sufletul meu există un personaj care se identifică iremediabil cu tot ce înseamnă cafea: Lorelai Gilmore. Pentru cine nu a văzut serialul al cărei protagonistă este, trebuie să insist să vă faceți o cafea din boabe proaspete și să o cunoașteți pe această femeie minunată, puternică, amuzantă, despre care sunt sigură că avea cafea în vene. Lorelai spune despre ea că în altă viață a fost cafea, pentru că într-un fel sau altul totul are legătură cu cafeaua. La o ceașcă de cafea (ok, la un milion de cești) și-a consolidat relația cu fiica ei de-a lungul timpului, și-a găsit iubirea “cea mare”, și-a plâns durerea. Într-un cuvânt, a trăit. Pentru că a bea o cafea a devenit mai mult decât un gest. E o experiență.

Lorelai e un personaj de serial și are limitele ei, astfel că nu știa că poate obține chiar la ea acasă o cafea mai bună decât tot ce a încercat anterior folosind un espressor automat Phillips cu sistem de lapte LatteGo. Ce ar fi perfect pentru ea: espressorul ajustează cantitatea de cafea şi de lapte și oferă personalizare la o atingere de buton, astfel șansele ca vreun musafir să sufere de supradoză sunt limitate. Altceva ce ar aprecia nespus este sistemul de lapte cu cea mai rapidă curățare (15 secunde), pentru că, nu-i așa, timpul înseamnă cafea.

În viață reală, eu visez să devin Lorelai, dar nu în sensul dependenței de cafea. Visez să fiu așa de liberă și curajoasă ca ea și să pot să îmi deschid cafeneaua mea micuță, luminoasă, plină de cărți și câini. Fiecare cu visul lui, nu mă judecați prea aspru.

Tehnologia în domeniul cafelei a evoluat tare mult de la ibricul bunicilor până la espressoarele moderne. Până voi ajunge eu în cafeneaua mea unde voi servi mulțimi de bărbați îmbrăcați la 2, 3 sau 4 ace :), aș putea exersa acasă cu un espressor – de exemplu aici, pe magazin online magNET.ro sunt chiar reduse.

Pare ușor de folosit, având afișaj tactil intuitiv și se pot savura mai multe tipuri de cafea despre care ne promite că sunt ușor de obținut. Pare durabil, râșnițele fiind 100% ceramice și rezistă bine fără detartrare, fiindcă are un filtru de apă AquaClean.

Ca să comit o blasfemie pentru cei pasionați de partea tehnică, vreau să menționez și că spuma de lapte este perfectă pentru Instagram 🙂

Băutul cafelei e până la urmă un obicei și orice obicei implică un fel de rutină și niște preferințe, deci eu cred că e imposibil să așezăm băutorii de cafea în anumite tipare. Dacă aș vrea totuși să fiu în vreo astfel de categorie, cred că aș fi genul care bea singură o cafea dimineața, privind în gol, fără să îmi fac griji pentru ziua ce va urma. Înțeleg că asta e o parte din puterea intrinsecă a cafelei, a uita de griji? Mirosul cafelei separă, zice Haruki Murakami (Și dacă zice el eu nu pot să îl contrazic, deși mulți studenți ar face-o), noaptea de zi. Și cu toții vrem să uităm de noapte și să mergem cu pași cât mai siguri către ziua în care ni se îndeplinește visul cel mai drag. 

Imagini: Pablo Merchán Montes on Unsplash; Philips

*Articol scris pentru Superblog 2019

4 comments

  1. Oh, Lorelai! Imi amintesc perfect prima scena din serialul asta (cred si eu, l-am vazut deja de vreo 4-5 ori). “Please, Luke. Please, please, please.”
    Cred sincer ca si din cauza/datorita lui am relatia pe care o am cu cafeaua. Pentru ca, da, eu beau cafea, desi in ultimii doi ani am redus considerabil cantitatea.
    Imi placea si inainte sa vin aici, dar acum ca ai scris despre cafea si Gilmore Girls in acelasi articol, nu mai plec, haha! 😀

    Liked by 1 person

    • Eu il revad chiar acum si inca rad cu lacrimi din 2 in 2 minute! 🙂 Nu stiu daca ai vazut Parenthood, nu e asa multa cafea, dar e practic tot cu Lorelai! Recomand (desi la acela am plans din 2 in 2 minute 🙂 ).

      Like

    • Daa, m-am uitat si la Parenthood cateva sezoane, apoi l-am abandonat intr-o vacanta dintre sezoane. Nu stiu exact de ce, posibil sa fi fost in perioada cand am renuntat la toate serialele, nu mai tin minte, hm, poate ii mai dau o sansa.

      Recomand tot de la Amy Sherman Palladino ceva mai nou, “The Marvelous Mrs. Maisel”. Am devorat primele doua sezoane, e extrem de savuros, se simte ca e creat tot de ea, personajele sunt bine construite, Mrs. Maisel e tot asa witty, e si filmat tare fain, din punctul meu de vedere are tot ce trebuie. Astept cu nerabdare luna decembrie, sa vina urmatorul sezon 😀

      Liked by 1 person

    • Daaaa! Mrs. Maisel este mi nu na ta. Eu am o pasiune pentru Alex Borstein, nu stiu prin ce noroc locuieste aici si am vazut-o la teatru si o sa o mai vad joi intr-un fel de musical. Si eu abia astept decembrie, sa vad ce se mai petrece 😀

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.