Circuitul unui vis.

Nu pot pretinde că sunt o dependentă de adrenalină sau că am prea dezvoltat simțul de aventură. Încă din copilărie eram mai degrabă retrasă și chestiile interesante se petreceau mai ales în mintea mea. Probabil că am fost printre puținii care nu citeau pe nerăsuflate cărțile lui Jules Verne. “Ocolul Pământului în 80 de zile” este singurul titlu de care îmi amintesc cât de cât, fără să apelez la dragul prieten Google. Era o problemă atunci, pentru că pe vremea mea 🙂 nu se citea doar de plăcere, ci și pentru lista de lecturi obligatorii de vară, iar Jules Verne era nelipsit.

Pentru un copil de 7 ani, 80 de zile par o eternitate, astfel că nu cred că m-a mirat atunci prea mult planul de a ocoli globul în așa puține zile. Nu mă mira probabil și pentru că nu înțelegeam prea bine cât de mare e de fapt planeta asta și câte chestii poți vedea, trăi, vizita. Nu aveam nici noțiunea banilor (bine, nu o prea am nici acum), deci nu m-am gândit la aceste tipuri de limite (citeam că banii folosiți de Phileas Fogg în expediția sa ar fi echivalenți cu aproximativ 1 milion de lire astăzi). Nu îmi dădeam seama nici că e nevoie de precizie și organizare, totuși, pentru o asemenea călătorie, pentru că pentru mine a călători se rezuma la a fi răsfățată în alt oraș, practic, deci habar nu aveam că oamenii plănuiesc atent ce se poate plănui.

Una peste alta, să ocolesc curtea desculță era mult mai palpitant pentru mine și mi se pare perfect că era așa. În timp destul de scurt, însă, deși să ocolesc o curte desculță a rămas destul de sus în lista mea de priorități, am aflat și eu, ca atâția alții înaintea mea, că a călători e pur și simplu minunat. Că uneori călătorind foarte departe ajungi cel mai aproape de tine și te recunoști în sfârșit. Că alteori distanța nu e importantă. Și că de cele mai multe ori drumul contează (pentru că îmi e frică de avion, mai ales, dar e și o bună metaforă).

Poate cel mai important pas în maturizarea mea în ale călătoriilor (și nu numai) a fost etapa mea de cercetaș. Îngrămădită cu ceea ce părea a fi un miliard de alți cercetași într-un autocar mai degrabă depășit de situație am mers la doar 12 ani (și nu uitați, erau altfel lucrurile pe vremea mea 🙂 ) în Grecia: prima mea călătorie în afara țării, îngrozită de perspectiva de a dormi într-un cort 10 nopți (până la urmă dormeam sub cerul liber, alături de foarte mulți arici, dar aceasta e o poveste pentru altă ocazie). Întâlnirile dintre mai multe grupuri de cercetași din mai multe țări se numesc Jamboree, ce cuvânt jucăuș!  Și o astfel de întâlnire s-a petrecut atunci, astfel că am cunoscut oameni din așa de multe țări că mi le-am notat și le-am căutat pe urmă în atlas. În marea de oameni, cu mintea mea de la 12 ani, am priceput că lumea e imensă și merită văzută. O mare descoperire!

Oamenii își scriau scrisori, încă. Eu am avut o prietenă prin corespondență din Franța, tot cercetașă, normal. Și îmi povestea ce țări a vizitat în vacanță și deși eram destul de bună la geografie și la visat cu ochii deschiși eram mereu curioasă să aud poveștile ei despre locuri, oameni, peisaje.

Încet, lucrurile au evoluat. Lista mea de locuri pe care îmi doresc să le văd a fost transcrisă de pe caietelul dictando pe coli lucioase, apoi într-un Excel, apoi într-o aplicație. Azi e mult mai ușor să afli informații, dar pare totodată mult mai greu să cerni informația relevantă. Imaginația nu mai e așa activă, doar găsești mii de poze sub orice hashtag îți trece prin minte. Poveștile cu oameni care la 20 și ceva de ani au văzut toate țările din lumea asta nici măcar nu mă mai surprind. Eu totuși visez cu ochii deschiși să bifez tot ce am în lista mea începută acum peste 20 ani. Și dacă nu o să reușesc, măcar mi-a plăcut să fac lista 🙂

Dacă aș fi un personaj al lui Jules Verne și ar trebui să îmi plănuiesc atent călătoria, pentru că dragul de Jules nu se prea descurcă în epoca Internetului, în primul rând aș fi atentă la detalii. Cum ziceam, îmi place adrenalina, dar cu măsură.

Într-o asemenea călătorie nu poți pleca complet nepregătit. De partea financiară nu îmi fac griji, personaj de carte fiind, dar dacă aș vrea să aleg ceva potrivit ca preț și deja plănuit în detaliu aș putea alege din lista de circuite exotice Christian Tour. De obicei caut singură toate informațiile necesare, dar pentru o călătorie așa de complexă îmi place să știu că m-am informat corect și agențiile de turism cu o reputație foarte bună și cu experiență lungă și de succes mă pot ajuta. 

Revenind la pregătiri, indiferent dacă aș opta pentru o agenție de turism sau aș plănui singură tot traseul, în afară de pregătirea emoțională pentru o asemenea călătorie (Dar să presupunem, de dragul meu, că Jules m-a scris curajoasă), următoarele lucruri ar fi utile:

De multe ori mă gândesc că mi-ar fi util un majordom, dar în călătoria asta aș merge singură. Cred că e cea mai complexă și revelatoare formă de a călători. Oricum, transportul cu autocarul, telegondola sau trenul suspendat sunt metode dovedite de a apropia oamenii, deci nu îmi fac griji de singurătate. În plus, uitându-mă pe oferta de circuite culturale Christian Tour m-am gândit că până la urmă nu sunt chiar singura ce visează la anumite destinații. Și, oricum, nimeni nu e singur când călătorește.

Nu îmi plac însă locurile foarte aglomerate și fug de obiectivele cele mai cunoscute, astfel că dacă tot am puteri nelimitate ca personaj de carte, aș alege câte un cercetaș din fiecare țară (daca există) și i-aș cere informațiile cele mai importante pentru mine, chiar de la sursă. 

Unele obiective populare nu pot fi evitate, totuși, ba chiar am putea spune că sunt chiar obligatoriu de văzut. Însă în ceea ce privește experiențele la fața locului, prefer să nu plănuiesc și să mă las purtată de moment.

Jules nu ar folosi astfel de scheme, dar eu le consider mai practice, altfel aș putea scrie o tetralogie numai despre prima destinație, deci am rezumat așa circuitul visat de mine, cu tot cu ce ar fi de neratat și ce ar fi bun de mâncat:

Nu știu dacă o să ajung vreodată să trăiesc cu adevărat ce este descris în poza de mai sus. Cercetașii au un motto tare înțelept: Gata oricând!, iar eu nu am fost vreodată o mare cercetașă, dar regulile sunt reguli. Așa că pregătită sunt, rămâne să primesc milionul de lire și 80 de zile libere și dusă sunt! 

Poze: Andrew Stutesman/Unsplash.

*Articol scris pentru Superblog 2019

9 comments

  1. Nici tuuu cu Jules Verne? Yaaay, nu sunt singura pe lume. Am citit doar “Ocolul Pamantului in 80 de zile” in clasa a V-a, pentru ca era pe lista obligatorie si aveam fisa de lectura de facut in vacanta aia. In aceeasi vacanta diriga ne daduse si “Rebecca” lui Daphne de Maurier, si niste Shakespeare, si ceva de Jane Austen. Nici ca am mai avut vreo motivatie sa deschid altceva de Jules Verne altadata, am trecut la altele 😀

    De curand ma batea gandul sa incerc totusi sa ii dau o sansa si sa vad ce simt acum, din postura de adult. Cine stie, poate ma prinde acum.

    Circuitul tau suna foarte interesant, as merge si eu chiar maine in Mexic, Australia, Canada si Brazilia. Si-as mai adauga Cuba, Islanda, Peru (imi doresc tare sa ajung la Machu Picchu), n-as zice nu nici unei vizite la Sankt Petersburg si Moscova. Hai ca abia ce m-am intors din vacanta si ma faci sa visez iar 🙂

    Liked by 1 person

    • Poti incepe cu Barcelona! 🙂 Primele zile de dupa vacanta sunt cele mai grele, stiu. Eu nu am avut ghinionul acesta acum, nu am avut inca vacanta anul asta…Noroc ca putem visa, nu? P.s. Iti multumesc ca imi citesti articolele, sunt mai mult o joaca si inseamna mult ca le citeste cineva. Hugs!

      Like

  2. Sa stii ca tocmai ieri vorbeam cu o prietena de Barcelona. Eu momentan planuiesc o excursie la Madrid in mai, fiindca vreau sa merg 2-3 zile si la turneul de tenis. Dar sa stii ca daca planuiesc ceva in Barcelona, iti scriu 😀

    Astept urmatoarele texte, hugs back! >:D<

    Liked by 1 person

    • Ha! Am fost in ultimii 3 ani la turneu, cand se apropie momentul sa imi dai un semn, am multe tipsuri si locuri cu mancare delicioasa de impartit! 😀

      Like

    • Pai: cea mai buna idee, ca sa vezi cat mai multe meciuri, e sa iti iei bilet primul weekend. Prinzi turul 1 la fete si la baieti, dar dezavantajul e ca nu ii vei vedea pe Djok, Rafa etc., crema de la baieti, pentru ca ei au bye in primul tur. Dar sigur ii vezi la antrenamente, e foarte fain din acest punct de vedere. Biletele atunci sunt ieftine si doar pe arena principala sunt cu loc, in rest te asezi unde vrei si poate fi foarte aproape de teren. Iti recomand un meci al Carlei Suarez Navarro, daca o placi, desigur, ii plac arenele mai mici si publicul e fantastic. Nu iti cauta cazare in apropiere, pentru ca zona e indoielnica si ajungi oricum repede in centru chiar daca e destul de departe, sunt autobuze si e si metrou. Mancare si apa nu ai voie sa aduci, acolo e scump si prost, iti recomand sa iti aduci un capac de sticla cu tine, ca ti l confisca de obicei cand cumperi si e bataie de cap sa umbli cu sticla bibelou. Seara e frigut, ziua e canicula, grija cu soarele 🙂 In rest, e un turneu minunat, un prilej foarte bun sa vezi multe meciuri de aproape. Cam asta, o sa vezi ca o sa iti placa!

      Liked by 1 person

    • Ne gandisem sa ne luam bilete in asa fel incat sa prindem optimile la baieti (si sferturi la fete). Sunt mai scumpe biletele, insa avem de primit niste bani de la BlueAir, I’d splurge :))
      Imi place Carla, daa ❤ Si jocul ei, dar si ca persoana, mi se pare foarte draguta.

      Cu cazarea e un sfat foarte pretios, chiar ma uitasem in zona, nu stiam daca/ca e dubioasa. O sa tin cont. Mersi pentru toate sfaturile 😀

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.