Înapoi în viitor?

Nu fac ușor diferența între o casă construită cu materiale de calitate, cu acoperișuri durabile din țiglă metalică și sisteme complexe de încălzire și o casă “obișnuită”. Nu mă pricep prea bine la aceste detalii, deși am participat la ceva proiecte de construcții sau renovări. Rolul meu a fost însă fie de spectator leneș și absent, fie de simplu executant ale unei sarcini clar conturate de șeful de șantier improvizat 🙂

Cu toate acestea, am ceea ce se poate numi o pasiune pentru clădirile vechi, reabilitate sau nu și pentru tot soiul de castele, mai mici sau mai mari, vizitabile să fie. Ador să mă plimb prin camerele imense, majoritatea atent decorate și construite special pentru un anumit scop și să citesc despre materialele folosite la construcție și amenajare (asta deoarece este vorba de obicei de ceva foarte exotic, ori aur, ori fildeș de unicorn :), ori marmură. Oricum, pentru mine orice material, chiar și pavaj cauciuc, ar suna exotic, ținând cont de modestele-mi informații în acest domeniu).

Uneori fac mici obsesii pentru vreo clădire ce apare într-un serial sau film, ceea ce contribuie la ore întregi de vizionări detaliate și creșteri marcate ale profitului farmaciei de la colț, responsabilă cu stocul meu de lacrimi artificiale pentru problemele oculare generate de ochii larg deschiși și lipsa clipitului.

O astfel de clădire, fascinantă din toate punctele de vedere, este casa din serialul (și acum filmul) Downton Abbey, care are practic un rol principal. Dacă nu știți serialul, vi-l recomand, dacă nu pentru costume, actori, muzică și potențialul lacrimogen, pentru clădirea asta fermecată.

Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, povestea urmărește viața unei familii semi-înalt poziționate în aristocrația britanică, cu tot cu echipa lor de servitori, între 1912 și 1926. Reședința lor este, evident, personaj recurent și foarte important și spre deosebire de restul personajelor este un castel real: Highclere Castle, înconjurat de un domeniu imens, verde și superb.

Castelul acesta (care nu e chiar un castel, e practic o casă mai luxoasă, conform definițiilor) este o poveste, construit în stil Jacobethan, cu multe coloane, arcade din plin și acoperiș plan. Dacă ne gândim la acțiunea din serial, nu vedem exact cum a fost construită clădirea, dar putem înțelege clar că familia nu a fost implicată direct, cum a fost cazul casei bunicilor mei, de exemplu (e și logic, ei nu aveau un castel, nici nu erau lorzi 🙂 ).

Probabil banii nu au fost o problemă la început pentru familia Crawley, doar ei erau lorzi (sau ceva similar). Ulterior, societatea a evoluat, războiul a venit, casa a avut nevoie de mari reparații și veniturile familiei au scăzut destul de mult, astfel că au început să se intereseze de oferte pe care anterior le ignorau. La construcție au participat probabil aproape toți oamenii din localitate, materialele erau comandate cu mult înainte și timpul în care soseau era mereu o surpriză, iar oferta nu era foarte extinsă, cu tot nivelul lor social ridicat. Clădirea a avut nevoie de adaptări constante, pentru că se inunda frecvent – acoperișul poate arată bine, dar clar nu funcționa eficient. Încălzirea era o altă problema, nici vorbă de tâmplărie PVC, astfel că bieții servitori se chinuiau cum puteau să mențină focurile aprinse. Nu le plâng de milă, mai ales că sunt personaje fictive cele despre care scriu eu aici, dar, deși casa e superbă, înțeleg că ușor nu le-a fost să o construiască și întrețină.

Dacă ar fi construit și renovat acel castel cu opțiunile disponibile azi, sunt convinsă că stăpâna casei ar fi dorit, ca întotdeauna, să apeleze la un concept unic și care să nu risipească prea tare banii familiei, pentru că atâtea secole de rochii scumpe, bijuterii unicat și baluri extravagante trebuie să fi consumat totuși o parte semnificativă. Mereu interesată de idei revoluționare și speciale și fără o pasiune anume de a epata (în afara tuturor “detaliilor” menționate mai sus 🙂 ), sunt sigură că Lady Mary ar fi apreciat ideea Vindem Ieftin. De ce cred asta? Păi:

1.      Sunt convinsă că ar fi apreciat multe recenzii video, mereu a fost înaintea timpurilor sale și ar fi fost grozav pentru ea să vadă ce părere au celelalte familii sus-puse. Fie și pentru a alege ceva opus de ce au ales ei 🙂

2.      Cu timpul, echipa de servitori a devenit din ce în ce mai restrânsă, astfel că multe activități erau făcute de însăși Lady Mary. Și nu mi-o imaginez cu o camionetă cu țevi metalice, astfel că livrarea acasă a tuturor materialelor mi se pare perfectă.

3.      Varietatea de materiale disponibile ar fi făcut-o să danseze de fericire (Și pentru cei care nu știu, pe cât îi plăcea să danseze la baluri, era în general o persoană mai degrabă nesuferită).

4.      Cu opțiunile de pavaj aflate la un click distanță, domeniul ar fi arătat încă și mai deosebit, perfect chiar, cum își dorea mereu.

5.      Acoperișul acela ar putea rămâne frumos, dar și util. Casa ar fi izolată eficient și nici nu ar mai suferi de frig așa de tare.

6.      Persoană strictă și atentă la detalii, Lady Mary ar fi apreciat consultantul specializat și accesul la producătorii premium. În plus, ar fi putut compara ușor diferitele oferte, pentru că e clar că ar fi primit nenumărate propuneri.

În concluzie, cred că viața familiei ar fi fost mai ușoară, mai confortabilă, mai practică și mai eficientă (dacă se poate spune asta despre o asemenea familie, imaginară și bogată) dacă ar fi construit reședința lor folosindu-se de concepte moderne.

Despre casa bunicilor, nu am fost acolo pentru construcția efectivă, dar am auzit și eu poveștile. Materialele erau puține, trebuiau drămuite bine și uneori stăteau cu lunile în curte, protejate cum se putea (îmi amintesc și acum de veșnica grămadă de nisip, “că poate ne trebuie”, mult timp după ce materialele erau totuși disponibile cu mai mare ușurință), diversitate în oferte nu exista, prețul se putea negocia (dar în anumite limite), mâna de lucru nu era foarte specializată și contribuiau cam toți vecinii la construcție. Îmi amintesc, la construcțiile și renovările ulterioare, cărămizile făcute în curte, “calupii”, mirosul de var, betoniera împrumutată, urmele de lăbuțe de pisică pe cimentul proaspăt turnat. Îmi amintesc și răcoarea de neprețuit din camera de la stradă, în zilele toride din vacanța de vară. Senzația respectivă nu am mai putut-o regăsi nici cu cele mai performante aparate de aer condiționat, astfel că ceva clar au făcut bine oamenii care au construit căsuța aia, cred.

Pentru un copil casa bunicilor rămâne mereu magică. Joaca de-a nisipul ud va avea mereu farmec, dar dacă mă gândesc acum mai serios la cum au construit tot ce au avut îmi dau seama cât de util le-ar fi fost să aibă un buget adaptat, o ofertă personalizată, un consultant doar al lor, să nu mai piardă timp cu lucruri la care nu se pricepeau, să “construiască” altceva decât case… Astfel că deși sunt mai degrabă nostalgică și foarte tare legată de trecut, viitorul e aici și nu pot decât să fiu fericită că e așa.

Și nu e de ignorat aspectul cel mai important pentru mine: pur și simplu nu mă pricep la materiale de construcții și pe cât de mult îmi place să ating materialele rochiilor și să mă pierd uneori prin magazinele de haine, pe atât de greu mi-ar fi să aleg, negociez, caut materiale de construcții. Nu ar fi imposibil, desigur, dar ar fi greu și ar consuma tare mult timp (foarte prețios, de altfel). Prin urmare apreciez nespus când specialiștii aleg să ne lumineze și pe noi, ignoranții, în mod corect, fără prețuri astronomice.

E clar, lady Mary și cu mine suntem cucerite de concept. Înapoi în viitor sună perfect pentru noi. Dar pentru tine? 

Poze: Unsplash; Vindem Ieftin

*Articol scris pentru Superblog 2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.