A bate drumurile.

Conform Dicționarului de expresii și locuțiuni românești, expresia “a bate drumurile” înseamnă a călători, a umbla mult, a hoinări, a umbla pe coclauri. Nu sună poetic, de acord, dar e adevărat, am bătut drumurile în lung și în lat, mai ales de la est la vest. Până la urmă și drumurile m-au bătut pe mine, dacă e să lăsăm complet poezia deoparte.

Corect până la capăt ar fi să menționez că nu am bătut drumurile cu propriile-mi picioare, ci mai degrabă la bordul unei mașini. Pasageră sau șofer fiind, am trecut de la a considera mașinile minunate, de-a dreptul magice, obiecte fantastice care te transportă la bunici sau la mare (și din păcate și înapoi) la adevărate surse de atacuri de panică din pricina unui șofer neatent sau chiar agresiv, vreunui pericol imaginar sau real, grijilor că nu îmi încap tonele de bagaje în portbagaj sau spaimei din pricina câinelui din spate care, dacă ar fi putut, ar fi fugit în lume și m-ar fi abandonat, doar o stăpână bună nu l-ar fi supus acestui exercițiu neplăcut de echilibristică.


Eram un copil când am descoperit că unii oameni călătoreau cu casa la purtător, adică se foloseau de o rulotă pentru a explora (aproape) nestingheriți toate colțurile Europei, timp de câteva săptămâni, mai ales în timpul verii. M-au fascinat încă de atunci aceste personaje pe care le consideram mai degrabă exotice (deși majoritatea pe care i-am cunoscut erau olandezi). Mult mai târziu am aflat că pentru multe popoare acest tip de călătorie nu e o excepție, ba chiar e o tradiție, iar resursele, campingurile și posibilitățile sunt aproape nelimitate. Acum a devenit un fel de trend genul acesta de călătorie, iar eu nu pot decât să mă bucur nespus.

E frumoasă călătoria cu mașina, chiar de nu e chiar rulotă, cu tot cu ritualurile sale și sunt multe locuri cu farmec la care poți ajunge doar așa. Îmi e dor, sinceră să fiu, de senzația de libertate nemăsurată pe care ți-o oferă o călătorie cu harta în bord și muzica la maxim (observați, vă rog, cât de bine mă pricep la mașini, am rezumat perfect ce era mai relevant 🙂 ). Mintea și sufletul îmi sunt pline de amintiri grozave și peisaje pe care le văd ca și cum ar fi cadre dintr-un film, prea multe să poată fi descrise într-un articol.


Negativistă din fire fiind, trebuie să recunosc și că îmi amintesc perfect și neajunsurile călătoriilor lungi prin Europa: ore întregi într-o mașină care devenea prea mică, bagajele care nu încăpeau nicicum, cursele de off road improvizate în vreun sat uitat din vârful muntelui. De ceva vreme nu am mai plănuit un road trip ca la carte, pentru că nu mai am mașina cu mine unde m-am mutat, dar am aflat cu mare bucurie și surprindere că accesoriile disponibile astăzi sunt mult mai utile, complexe și variate (poate așa au fost mereu și nu am știut eu, dar cel puțin acum au devenit accesibile, aici nu pot fi contrazisă).


De obicei nu îmi place să repet destinațiile, sunt prea multe locuri frumoase în lumea asta și prea puțin timp, dar cred că un anume episod merită retrăit și scenariul trebuie schimbat. Undeva în munții Dolomiți, unde se îmbrățișează destul de intim Italia și Austria, printre niște serpentine care ar ameți chiar și o pisică specializată în rotitul în jurul propriei cozi, într-un verde aproape ireal și într-o liniște monumentală se află o…benzinărie. Veți zice că am înnebunit complet, vreau să vizitez o benzinărie, când tocmai ce am zis, lumea asta are prea multe locuri frumoase și există prea puțin timp.

Posibil, dar după un episod tragi-comic în care mașina a fost alimentată cu benzină în loc de motorină (sau așa ceva), motorul aproape a decedat și a fost nevoie de o tractare și o cheltuială importantă, eu am petrecut foarte mult timp în acea benzinărie. Sau mai precis lângă ea, privind în zare, de unde, în ciuda nervilor de tot felul, mi-au rămas în minte doar copiii foarte blonzi jucându-se într-un fel de Disneyland local (Cine altcineva dacă nu austriecii ar construi așa ceva în creierii munților?) și vârfurile acelea impunătoare. Dar mă tot gândesc, incidentul cu benzina nu putea fi prevenit de vreun accesoriu (în afară de neuroni extra, dar aceștia nu pot fi cumpărați, încă), însă confortul general după toată tevatura, da. Deeecii:

  • Aș plănui traseul, clasic, cu harta în mână. Aș merge vara, ca să fiu sigură. În afară de cele necesare oricărei călătorii, aș lua medicamente speciale pentru rău de mașină și ceva placebo util memoriei.
  • Mașina o să o decorez cu o cutie portbagaj, clar e nevoie, împachetez la fel, adică tot dulapul, fie că plec o zi, fie un an. Dacă aș mai avea câine, sigur aș lua o cutie specială pentru transport animale, comodă pentru toți cei implicați 🙂
  • Am învățat destul de recent să merg pe bicicletă, dar doar pe un anume tip de bicicletă (dacă asta nu are sens pentru voi, înțeleg și îmi cer scuze). Astfel că un suport de biciclete e foarte practic, în primul rând că la benzinăria cu pricina nu închiriază biciclete, în al doilea rând aș lua ce bicicletă doresc în suportul meu și în al treilea rând arată frumos în poze 🙂
  • Înțeleg că în acest scop, precum și în perspectiva în care voi câștigă la loto pe acolo și voi putea să îmi cumpăr o rulotă, îmi este util un cârlig de remorcare Seat Ibiza (care are un mare plus nu foarte evident pentru voi, dar fantastic pentru mine, evitarea accidentelor ușoare). Ca să fiu prudentă, ținând cont de traumele pe care le-a suferit automobilul meu de-a lungul timpului în călătoriile mele prin Berceni, un scut de motor ar fi și el indicat.

După cum vedeți, eu habar nu am despre ce scriu aici, dar am descoperit un loc cu informații detaliate pe care le pricep chiar și eu – magazinul online AutoGedal. Ei propun produse omologate, livrare rapidă gratuită și, cel mai important pentru mine, o rețea de parteneri pentru montaj autorizat.

Revenind la întoarcerea mea la benzinăria buclucașă, neplăcerile de pe drum vor fi inexistente de această dată, pentru că am planul făcut 🙂 Ce glumă bună, așa-i? Dar orice se va petrece, voi fi pregătită: cu mai mult spațiu, voi avea rezerve de mâncare și apă, iar, dacă e cazul, voi putea lua bicicleta și încerca să mă deplasez către un loc unde să pot sta liniștită și să mănânc un ștrudel. Și mai ales, trebuie să mărturisesc, scopul meu final nu e doar turistic, ci să stric bunul mers al benzinăriei. Am văzut că pot folosi cârligul de remorcare pentru remorci comerciale, așa că îmi va fi ușor să le “fur” clienții. Cu toții știm că oamenii nu opresc la benzinăriile din munți pentru benzină (mai ales noi, că noi aveam nevoie de motorină), ci pentru snacksuri și reviste, deci eu zic că planul meu e perfect.

Se pare că expresia a bate drumurile capătă sensuri noi odată cu toate accesoriile moderne și inteligente care apar și în acest domeniu. Nu ne mai pot bate ele pe noi, pentru că putem fi pregătiți pentru aproape orice situație.

Everyday is a winding road.

Sheryl Crow

Poze: Unsplash, website AutoGedal

*Articol scris pentru Superblog 2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.