Despre litere și energie.

Până și cea mai interesantă și utilă invenție nu e relevantă până nu implică utilizarea pe pisici, deci nici de termografie nu puteam uita. Procedeul utilizat în construcții implică „scanarea” acestora cu raze infraroșii, pentru a determina distribuția temperaturii pe suprafețele clădirilor și astfel identificarea zonelor cu pierderi de căldură, defecte sau conducte înfundate. La pisici există alte tipuri de utilizări, conductele înfundate nu sunt așa ușor de identificat 🙂

Pisica fără nume, operă contemporană cu autor anonim 🙂

Acum că v-am atras atenția folosindu-mă de biata pisică, vreau să vă dau o veste care o să vă șocheze, sigur nu ați mai auzit-o nicăieri (glumesc, evident): resursele generale ale planetei sunt deja limitate, aceia care se (mai) bucură de energie electrică o plătesc din ce în ce mai greu și dacă nu se găsesc soluții de eficientizare energetică viitorul sună prea rece dar prea cald, întunecat și încă mai poluat decât acum.


Problema este foarte complexă, iar eu nu o înțeleg pe deplin, dar am citit și ce spun legile, strategiile și specialiștii (informațiile le-am găsit în Directive Europene și într-o strategie a Ministerului Dezvoltării din România):

📋Sectorul clădirilor este unul dintre cei mai importanți consumatori de energie, în principal din cauza faptului că avem nevoie de căldură și apă caldă.

📋La nivelul Uniunii Europene, clădirile sunt responsabile de aproximativ 40% din consumul final de energie şi 36% din emisiile de gaze cu efect de seră, iar aproximativ 75% dintre clădiri nu sunt eficiente din punct de vedere energetic.

📋Sectorul imobiliar este printre primele trei sectoare responsabile pentru 70%-80% din totalul impactului negativ asupra mediului.

📋Locuinţele sunt responsabile pentru 84% din consumul de energie generat de clădiri.

📋În România, din cauza stării clădirilor, aproximativ 58% din blocurile de locuinţe existente (aproximativ 2.4 milioane de apartamente) construite înainte de 1985 necesită reabilitare şi modernizare termică. 


Printre pisici și directive, mi-a fost clar până și mie de unde a apărut în viața mea noțiunea de certificat energetic și o simplă literă m-a preocupat mai tare decât m-aș fi așteptat.

M-am născut și am copilărit cu mult înainte ca măcar schița unui certificat energetic să fi fost ceva comun în România. Născută iarna, se presupunea că voi face față cu veselie frigului, dar l-am detestat mereu, mai ales în apartamentul din București, unde nu aveam soba de la țară (și nici pisica).

Timpul a trecut și caloriferele au început să fie și altceva decât obiecte de decor nu foarte interesante, ba chiar aveam și apă caldă uneori. Au apărut și calorifere electrice, am izolat și pereții pe interior, aerul condiționat salva situația în sesiunile toride de vară când eu toceam ca un papagal anatomia oaselor.

Pe urmă, casa de la țară a devenit aproape o casă pozitivă, adică aveam mai multă energie decât consumam, datorită panourilor solare și centralei cu biomasă. Am sabotat procesul de maturizare în ale energiei cu gaura de diametrul unui deget mare grăsuț din tâmplăria geamului de la camera mea, dar accesul la Internet astfel obținut era mai prețios.

Una peste alta, evoluția era clară și eram destul de mulțumită – cel mai probabil pentru că toate acestea se petreceau în vremea în care nu plăteam eu facturile, iar noțiunile mele despre viitorul planetei erau, cu rușine zic, zero.


Între timp, m-am mutat din România într-un oraș pe malul Mediteranei, unde se presupune că e, nu-i așa, paradisul însorit însuși și nu o să mai dârdâi în casă vreodată. Și aici, ca și în România, certificatul energetic este obligatoriu de prezentat de către proprietar când închiriezi un apartament, dar ce să știu eu….

❗ Primul apartament închiriat avea un perete exterior format practic din geamuri. Nu știu cum a fost calculul coeficientului G, cert e că încă sunt surprinsă că nu am înghețat în somn în vreo noapte de ianuarie. Iarna aici e soare, da, dar bate un vânt de îți ia până și gândurile pe sus. Prețul facturilor era și el imens, evident.

❗ Al doilea părea un labirint, era situat pe colț, geamurile nu izolau grozav, un perete era, ați ghicit, geam de sus până jos, încălzirea se făcea tot electric. Aici am descoperit că se poate să îți fie și foarte cald, aparatele de aer condiționat nu făceau față, pentru că soarele bătea din plin toată ziua. Facturile au fost și mai mari (și nici măcar nu adaug cheltuielile cu medicamente după cele n răceli cauzate de apa mult prea rece).

 ❗ Abia acum, la al treilea apartament închiriat, am aflat că există certificatul acesta, care explică în rezumat situația performanței energetice – încălzirea, răcirea, apă caldă menajeră, ventilare, iluminat și alte sisteme tehnice. Totul clar, printr-o literă (A-ul, ca de obicei, este cea mai bună literă 🙂 ) – consumul total anual estimat și indicele de emisii de poluare sunt mai ușor de priceput.

Eram hotărâtă deja să pun sus de tot în listă acest criteriu, dar am sfârșit într-un apartament de categorie G, deci situația nu e prea roz. Speranța mea e că poate proprietarii nu au urmat pe deplin legea care cere o nouă evaluare în caz de renovări semnificative și de fapt situația nu e chiar așa Groaznică. 

Deja mi-am îmbogățit colecția de pijamale foarte groase și când bate vântul afară îmi simt și eu bretonul dansând. Chiar când scriu acest articol am degetele cam înghețate și inima strânsă gândindu-mă cât o să plătesc luna viitore. Altfel, apartamentul e frumos, tavan înalt, ultimul etaj, geamuri peste tot…coșmarul oricărui auditor energetic, îmi imaginez. Și al meu, care privesc neîncetat G-ul de pe certificat și mă gândesc cum pot, totuși, să îl transform într-un B.


În concluzie, până la urmă o simplă literă (de preferat A, B, maxim C) e ca o ștampilă pentru finanțele noastre, starea noastră de bine, calitatea vieții până la urmă. Și mai departe de atât, nu e doar un certificat pe care trebuie să îl obținem ca să îngroșăm un dosar cu șină, ci e important să îi înțelegem pe deplin semnificația:

  • să apelăm la un auditor calificat, cu experiență
  • să nu căutăm scurtcircuite, deci să urmăm legea
  • dacă ne permitem, să adăugăm și termoviziunea în pachetul grijilor față de casă, mediu și finanțe
  • să ne informăm – am aflat că afișarea certificatului de performanță energetică este obligatorie pentru toate tipurile de clădiri consumatoare de energie vizitate frecvent de public. Nu știu voi, dar eu nu am văzut vreun astfel de certificat afișat în vreo clădire frecventată de mine, care fac parte din public 🙂 De exemplu, vreun spital.
  • să fim conștienți de măsurile pe care le putem lua pentru a obține mult-doritul A. Sau către o casă pozitivă și la propriu și la figurat 🙂
  • să învățăm din exemple – de pildă, Spitalul Infanta Sofia din Madrid a redus emisiile de carbon cu 50% (prin analize, senzori etc.), consumul de apă cu 20% (prin campanii de conștientizare), iar toată electricitatea consumată în spital este din surse regenerabile. Chiar nu cred că ar fi reușit asta dacă nu apelau la specialiști și la un prim pas simplu – un certificat.

Până la urmă, litera aceasta e mai importantă decât pare. Nu îmi place să fac discriminări, dar recunosc: mi-ar plăcea ca litera G (măcar) să dispară din certificatele energetice. Deși certificat eneretic nu sună la fel de important! 🙂

Poze: Arhiva personală, site Enermed Impex SRL

*Articol scris pentru Superblog2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.