Un méli-mélo.

Până azi nu mi-am dat seama cât de tare aveam totuși gravate cuvintele acestea două undeva prin subconștient: Meli Melo. Blogul meu s-ar fi putut chema méli mélo, pentru că atunci când căutam un nume, cu ideea de “mixed”, mi-am amintit de magazinul pe care îl adoram în timpul liceului. Am crezut multă vreme că Meli Melo e un joc de cuvinte spontan, dar am aflat apoi că vine din francezul méli mélo, care înseamnă un fel de amestec.

Amestecul de care era vorba în magazinul Meli Melo, pe care eu l-am zărit pentru prima oară când eram un boboc de liceu și nu văzusem în viața mea ceva similar decât prin filme, era de natură să fascineze complet clientele.

Varietatea era nemaivăzută, faptul că produsele erau așezate pe grupe de culori mi se părea o idee genială, primeai un fel de coșuleț ca să îți alegi ce doreai, era o experiență din altă lume pentru mine. Știu că poate acum nu pare ceva așa nemaipomenit cum descriu eu aici, dar gândiți-vă că asta se întâmpla acum aproape 20 ani!

De cumpărat nu cumpăram prea des, nici nu aș fi avut cum (acum au reduceri de 10% pentru studenți, ceea ce e o idee tare simpatică), dar îmi amintesc o brățară neagră ce se lega cu o fundă de mătase și o alta albastră, cadou pentru o prietenă, ceea ce era răsfățul suprem atunci. În plus, la modă erau accesoriile de păr în formă de fluture și erau așa de multe modele că amețeai doar privindu-le. 

Cât despre eșarfe, la început nu le-am oferit prea multă importanță, la vârsta aia mi se păreau inutile sau, în orice caz, nepotrivite unei tinere. Dar le vedeam mereu, așezate și ele în funcție de nuanțe, cu zeci de imprimeuri diferite, elegante sau vesele, astfel că încet a început o lungă și colorată poveste de iubire între mine și aceste bijuterii textile.

Am strâns o colecție destul de complexă de eșarfe, le găsesc practice și de multe ori sunt adevărate ambulanțe pentru ținute, căci aduc acel ajutor necesar. Trebuie să recunosc însă că, în opinia mea, viața chiar este mult prea scurtă pentru a asorta atent eșarfa cu imprimeul dresurilor sau pentru a urma reguli stricte în ceea ce privește tendințele. Măcar în ceea ce privește acest accesoriu, eu mă bucur de libertate completă și aleg să port exact ce simt în fiecare zi. “Norocul” este că majoritatea eșarfelor din colecția mea sunt oarecum neutre ca aspect, deși au o puternică personalitate proprie.

Una dintre cele mai mari invenții din istorie a fost umerașul acela special pentru eșarfe, altfel mereu una ajungea să fie folosită excesiv în timp ce restul stăteau necăjite sub vreun palton. Chiar și așa, frunzărind pozele am descoperit că am purtat mai ales câteva eșarfe din toate câte am. Și că mi-am făcut mult prea multe selfie-uri, dar asta e mai puțin important 🙂

Nu știu să explic de ce oricâte aș avea port mai ales câteva, dar pot să bănuiesc că îmi oferă o oarecare încredere, căci au fost cu mine și la zile de naștere, și la examene, și la plimbări, au fost udate de lacrimi de fericire, dar și de disperare, au fost acolo când m-am întâlnit cu prietene dragi (chiar, oare și eșarfele noastre s-au bucurat să se revadă?), pe scurt au fost un fel de tatuaj motivațional in jurul gâtului. Ok, asta nu sună prea grozav, dar chiar așa le simt.

Altfel, mai mult decât un accesoriu în sine am etape în care apreciez un anumit tip de design pe care îl caut și în brățări, coliere, eșarfe și mai ales broșe, care alături de eșarfe sunt foarte importante în geometria stilului meu. De câțiva ani și spre surpriza mea, acest element comun este bufnița. Așa că am strâns o colecție impresionantă de accesorii cu bufnițe. Va prezint doar ce am găsit așa, la prima căutare superficială:

Nu intrasem vreodată pe site-ul Meli Melo și nu am mai vizitat un magazin de ani întregi, nu de alta dar nu există aici unde trăiesc acum. M-am uitat acum și am aflat că:

  • Au și accesorii pentru bărbați și o linie deco, pentru casă
  • Nu dezamăgesc bufnița din mine și am găsit deja câteva produse care să mă facă să hiperventilez:
  • Am găsit un rucsac mic tare similar unuia pe care l-am purtat până s-a rupt, când eram o adolescentă rebelă (acum îmi dau seama că nu transmiteam prea mult asta cu rucsăcelul meu, dar și accesoriile ne aleg pe noi, nu doar noi pe ele). Așa-i că e minunat? Câte amintiri și ce emoții poate să trezească un simplu obiect în carouri.

Accesoriile pe care le purtăm sunt martori ai evoluției noastre, ba chiar, uneori, motorul, expresia sau pretextul unor mari schimbări. Zile destul de grele s-au luminat când cineva mi-a admirat o broșă sau m-a întrebat de unde mi-am luat eșarfa.

Când știi cine ești cu adevărat, îți alegi accesoriile firesc. E și asta un méli-mélo de lecții, până să ajungi acolo sunt mulți pași de parcurs. Pentru mine, o lecție importantă a început într-un magazin așa de special încât plecam mai devreme către liceu doar că să mă opresc câteva minute acolo. 

Poze: Site Meli Melo, Unsplash, Arhiva personală

*Articol scris pentru Superblog 2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.