Nume de cod: angelA.

Mă cheamă angelA. angelA Îngerescu. Nu pot să vă spun prea multe despre ce voi face în viitorul îndepărtat, pentru că e secret, top secret. Trebuie doar să știți că pe 29 noiembrie 2019 Sabina, Elena și Jane vor participa la o mare petrecere pe care o organizez chiar eu, într-un cinema. O să vină și Bosley, Boz pentru cei apropiați (x 4, Bosley e un nume tare frecvent în agenția noastră).

Sărbătoresc 1 an de când fac parte din Divizia Comună a Departamentului “Charlie’s Angels“. Invitațiile sunt gata (am folosit una din tehnicile inovatoare pe care le-am învățat de la Agent Secretescu, astfel că deși apar și eu pe invitație, voi nu mă vedeți, magie!):

Dar nu scriu aici pentru a vă informa despre o petrecere la care oricum nu sunteți invitați și unde o să cânte însăși Ariana Grande, iar eu voi mormăi versul meu preferat din imnul departamentului: “I’m never gonna let this go“. Nu, e de fapt vorba despre o altfel de poveste. Despre cum am devenit eu angelA. Știu că e periculos, dar tot Secretescu m-a învățat un truc, astfel că imediat ce veți termina de citit, o să și uitați cine sunt.

Înainte, numele meu era Mara. Aveam 45 ani și deși absolvisem Medicina și lucrasem o vreme ca psihiatru, mă retrăsesem într-un oraș mic (nu vă spun care, normal), unde eram supraveghetoare, vânzătoare de bilete și floricele, desenatoare de afișe și responsabilă cu programul, în ultimul cinematograf din zonă.

Ajunsesem la această schimbare radicală în urma unor eșecuri sentimentale, simțeam că mă sufoc dacă mai locuiam măcar o zi în apartamentul întunecat de la etajul 7 din Pantelimon. Așa că am strâns toți banii câștigați în ani de consultații și am cumpărat această dărăpănătură, că altfel nu îi pot spune. Era tot un loc întunecat, dar care te îndemna să te regăsești, iar eu eram liberă să aleg filmele. De obicei alegeam comedii sau filme de aventuri (Mai rar, avusesem parte deja de prea multe aventuri).

Puterea mea eram eu. Super-puterile mele erau să am prea multă încredere în oameni, să sparg orice parolă inventată, să plâng neîntrerupt 9 ore și să ignor adevărul chiar dacă el îmi urla cu putere în față. Nu aș zice că eram un om ca toți ceilalți, pentru că eram tare pricepută la a le ghici gândurile adevărate celor ce mințeau. Eram un fel de vrăjitoare, practic. O vrăjitoare a emoțiilor.

Îmi mergea destul de bine, ba chiar am ajuns vedetă în ziarul local când am prins niște hoți de floricele asupra faptului: un bărbat mai degrabă plictisitor, ce îmi amintea de un bunic jucând șah în Cișmigiu și o tipă blondă absolut superbă, cu ochi calmi. Eu eram singură, lucru ciudat ținând cont că rula Îngerii lui Charlie, o ecranizare mai veche. Nu am reușit să îi opresc decât când i-am atacat cu o mătură, practic neatinsă anterior.

În fine, au fost arestați, dar a doua zi au apărut iar, s-au recomandat amândoi ca Bosley, “But you can call us Boz”, iar “bunicul” mi-a spus că am trecut prima probă: “Gândește rapid și fii creativă“. Numai rapid nu gândeam, căci am și uitat să sun la poliție, ba nici nu i-am întrebat la ce servește proba. Căutau un cod gravat sub aparatul de floricele, astfel că am mâncat cu toții o tonă de porții și mi-au povestit de ce sunt acolo.

Nu vă pot dezvălui tot, desigur, dar după multe căutări considerau cinematograful meu un loc perfect pentru un centru de operațiuni al unei divizii top secrete, de unde putea coordona activitatea Charlie´s Angels (colegele lor cool). Aveau nevoie de un spion pentru ceea ce numeau Divizia Comună, care se ocupa cu antrenarea spionilor în a părea cei mai obișnuiți oameni cu putință. Credeau ca eu sunt potrivită.

Detectorul meu automat de minciuni nu a identificat ceva anormal, așa că am zis: de ce nu? Deja mă vedeam la brațul lui James Bond în cine știe ce loc exotic.

Not so fast, mi-au spus Boz și Boz, trebuie să treci de niște probe înainte să îți ocupăm cinematograful pentru care ți-ai cheltuit toți banii și să îți punem viața în pericol (oare au zis asta cu voce tare sau doar mi-am imaginat eu?). Au fost încă 3 probe, toate eliminatorii și tare dificile:

  • Cât de multă răbdare ai? Credeam că o să pic din prima, eu și răbdarea nu ne aveam prea bine. A trebuit să scriu la toate probele din competiția Superblog, să nu mă supăr pentru notele primite, să nu trimit vreun articol târziu și în rest să fac bastonașe și liniuțe pe un caiet, pentru că scriam oribil (deh, medic!).
  • Cât de repede le poți plictisi pe agentele noastre principale? Challenge accepted! Pe rebela Sabina am adormit-o ducând-o la un campionat de sudoku. Pe Elena, un talentat om de știință, am adăugat-o într-un grup de pasionați de pseudoștiință, spunându-i că Pământul este plat. Cu Jane, fost agent MI-6, a fost chiar facil: am luat-o cu mine la o lecție de zumba. După primele 2 melodii era într-un colț, juca sudoku.
  • Descoperă un secret al agentului Secretescu! A fost greu, nu o să mint, toți agenții sunt pregătiți în cele mai dure condiții, dar nu există om care să nu poată fi mituit cu un bol de floricele și un cinematograf doar pentru el. Așa am aflat cum o cheamă pe pisica lui Secretescu (da, Îngeraș!).

După succesul meu răsunător la aceste probe, am devenit angelA Îngerescu. Iată-i, încântați de alegerea făcută:

Dar nu sunt un înger, nu, sunt mai mult. Sunt o interfață a spionilor în lumea obișnuită. De fiecare dată când ieșim undeva, fetele mă privesc așa (cred că le place mult stilul meu, nu?):

Gata, de aici încolo veți uita tot ce ați citit, dar sper să vă amintiți că orice e posibil în mintea unui psihiatru…aaa, am vrut să zic orice e posibil când îți găsești locul în lumea asta mare. Caută-l pe al tău!

Poze: InterComFilm

*Poveste inventată, apoi scrisă pentru Superblog 2019.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.