Acesta nu este un alt ghid de cadouri.

Mă consider un spiriduș specializat în cadouri cu personalitate. Nu îmi amintesc bine când a început această minunată obsesie, dar pe cât de multe emoții am investit și mulți bani am cheltuit de-a lungul anilor, pe atât de tare mă încântă. Ador surprizele, îmi place nespus să fac cadouri speciale, nu ratez vreun prilej să dăruiesc ceva, am liste întregi cu potențiale idei pentru Crăciun încă din martie, mă entuziasmez instant când am găsit acel cadou ideal, inventez ocazii deosebite când convențiile nu s-au ocupat deja de asta. Sunt sigură că aș putea fi încadrată în vreun fel de Tulburare a Dăruitului Compulsiv, poate o să dăruiesc cândva unui psiholog începător ocazia de a îmi asculta povestea.

Nu o să susțin public că nu sunt pasionată și de a primi cadouri de tot felul, aș fi mult prea ipocrită. Dar e ceva aproape magic în a dărui, iar posibilitățile sunt aproape infinite. Într-o epocă în care ne e așa greu să găsim bucurie, alergăm bezmetici ca niște șoricei speriați, cumpărăm liniște cu sacrificii complicate și de mult prea multe ori părem în loc să fim, eu cred că e o idee tare potrivită să ne construm singuri momente de emoție pură.

Sunt și ceva date serioase care arată că bucuria asta a dăruitului e o chestiune adevărată și comună multora dintre noi, nu doar o tulburare a mea, personală. Destul de recent am citit un studiu care arăta că cei care dăruiesc sunt mai fericiți decât cei care primesc daruri.

Era vorba despre 2 direcții: într-un grup, participanții au primit 5 dolari zilnic timp de 5 zile și li s-a cerut să îi cheltuiască pe același lucru în fiecare zi – fie pentru ei înșiși, fie pentru altcineva (spre exemplu, sub formă de bacșiș sau donații). Într-un al doilea experiment, efectuat online, participanții au jucat 10 runde de puzzle și fiecare a câștigat 5 cenți/rundă, pe care îi putea păstra sau dona. Fericirea generală a fost evaluată și se pare că cei care au donat au raportat că rata fericirii lor (orice ar însemna asta, mie nu îmi e prea clar) a scăzut mult mai lent decât în cazul celuilalt grup. S-a concluzionat că dăruitul repetat nu devine monoton. Din contră, percepem acțiunea ca ceva nou, proaspăt și fain.

De altfel, se pare că a face cadouri este una dintre cele mai vechi activități sociale. Fie că era vorba de un dinte de animal, o pietricică deosebită sau o creangă atipică, a dărui a fost la modă mereu. Și nu cred că e ceva întâmplător.

De ajuns cu știința. Ceea ce vreau eu să scriu este, de fapt, un manifest pentru ideea de cadou personalizat și pentru a dărui, în general. A dărui nu trebuie să însemne obligatoriu bani mulți sau cine știe ce cascadorii complicate. În opinia mea, a dărui înseamnă să fii atent și să îți pese. Mai simplu decât părea, așa-i?

They might not need me; but they might. I’ll let my head be just in sight; a smile as small as mine might be precisely their necessity.

Emily Dickinson

Cu toții am fost panicați în vreun moment nevralgic și am căutat disperați “idei de cadouri” pe Google. Poate că am găsit ce ne doream, poate că am cumpărat agitați ceva doar ca să nu mergem cu mâna în buzunar la vreo petrecere, dar eu una nu am fost vreodată fana miilor de articole care grupează, foarte general, cadourile în pentru el, pentru ea, pentru câine, pentru bunica, pentru fratele bunicii verișoarei.

Da, uneori e util, dar tot e o formă supeficială de a împărți oamenii când e vorba de cadourile care le-ar plăcea. Dacă nu sunt bunică nu mi-ar plăcea un ceainic vintage? Dacă nu sunt câine nu mi-ar plăcea un pat pufos și călduros? Nu prea cred 🙂 Organizarea e importantă, dar trebuie să fie și personalizată (uite altă idee de cadou, rime pentru cititorii mei!)

Nu o să citiți, deci, astfel de grupări de cadouri aici, dar nu îmi pare rău. Am selectat însă cu atenție și mare dificultate 5 cadouri pe care le-am oferit, primit sau visat eu și cred că pot să inspire și pe alții, într-o formă sau alta:

Flori

Nu cred că trebuie să explic mai multe. Nu mă pricep eu prea bine la flori, dar există suflete minunate și talentate care pot oferi magie la buchet sau ghiveci. Nu trebuie să existe un moment special pentru le oferi, ba chiar eu mi-am făcut cadou de una singură un buchet de foarte multe ori. E un dar cu atât mai potrivit dacă știi ce flori îi plac persoanei care le va primi (dacă urăște margaretele, e bine să reziști tentației de a fi Max în Gilmore Girls; dacă nu îi plac trandafirii, nu te crede în vreo telenovelă).

Carte personalizată

Nu e foarte ciudat că înainte aveam doar 36 de poze (aproximativ) dintr-o vacanță de 3 luni și totuși le developam și le așezam frumos într-un album, scriind cu grijă pe spate data, locul, cine apare în poză și de ce, iar acum avem miliarde de poze și le păstrăm ascunse prin șapte carduri de memorie și trei albume virtuale?

Tocmai de asta m-am bucurat când am descoperit ideea de a printa pozele la o calitate bună, în tot felul de formate: pot și să scriu texte, să le așez cum vreau. Sunt amintiri aproape vii și le prețuiesc tare. Obișnuiesc să fac o astfel de carte pentru fiecare an sau la ocazii importante. Le ador, serios!

Uneori e bine și să fii ghidat, câtă vreme e un drum personalizat, cum ziceam mai sus (altă rimă, alt cadou, cu plăcere!). E drăguț și să ai unele modele de texte pe care să le poți adapta. De multe ori sunt cuvinte pe care nici nu le-ai spune în mod normal, dar care pluteau undeva prin mintea ta.

O carte cu personalitate pentru mama mea a fost un cadou plin de emoție călătoare – pozele pe care le-am inclus sunt o librărie cu amintiri din excursiile noastre. Cartea este versatilă, poți să te joci cu ideile, pozele și textele, următoarea în plan este una pentru câinele meu, modelul carte pentru iubit 🙂

O carte (…sau mai multe)

Tot cu personalitate, căci toate cărțile au tipul lor de personalitate. Mă refer acum la cărți de citit. O carte bună și, nu uitați, potrivită, e mereu o idee bună. Trebuie să spun că pe lângă cărțile oferite, am și primit multe și m-am bucurat. La vârsta noastră venerabilă, re-editările cărților copilăriei pot fi adevărate comori (Spre exemplu, eu am primit o ediție adorabilă a cărții mele preferate din copilărie – Anne of Green Gables).

Timp

O vizită surpriză de peste mări și țări când nimeni nu se aștepta. O călătorie surpriză de pe o zi pe alta. O excursie la mare în mijlocul lui ianuarie. O amandină când i-a scăzut glicemia :). O noapte de discuții profunde. Ajutor cu mutatul. Voluntariat pentru o cauză de care îți pasă. Timpul oferit e un dar neprețuit! (știu, altă rimă, cineva să mă oprească!)

Factorul “wow”

Nu mă refer la o excursie pe Lună, ci la acel ceva care îi va face endorfinele să zburde celui ce primește cadoul. Un bilet pentru concertul artistului preferat, ocazia să vadă de aproape un sportiv pe care îl simpatizează, o stea cu numele lui, o culoare doar a ei, o carte cu poze pe care i le-ai făcut când dormea (asta da factor wow! 🙂 ), o vedere de departe, un nou obiect pentru colecția sa dragă, chiar și un magnet ce călătorește peste continente.

Acesta nu e un ghid, nu. E o sumă de idei și povești. Tocmai pentru că sunt o mândră suferindă a tulburării de dăruit compulsiv, vreau să va împărtășesc puțin din experiența mea de “așa nu”. Unde am greșit eu și unde cred că greșim mulți?

  • Cumpărăm pentru noi, nu pentru celălalt. Nu suntem deci suficient de atenți.
  • Compensăm prin prețul mare ideea mică 🙂 Am primit cândva un talisman mic de tot în formă de câine, care nu valora mult (Era înainte să fie la modă), dar a fost cadoul meu preferat din acel an, tocmai pentru că a fost un cadou gândit pentru mine. Am primit, în alt context, o brățară foarte scumpă, pe care am refuzat-o, pentru că nu era deloc potrivită pentru mine.
  • Cumpărăm animale. Fără să ne gândim dacă sunt dorite, dacă pot fi îngrijite și iubite, dacă nu cumva era mai bine să adoptăm.
  • Suntem excesiv de previzibili. A zecea pereche de șosete poate transmite un mesaj greșit.
  • Amânăm până în ultimul moment posibil. Pe urmă ne panicăm și șansele de a nimeri cadoul cel mai potrivit scad precum suma din contul nostru, că de amețiți ce suntem clar luăm ceva foarte scump.
  • Exagerăm. Da, e posibil. Cel mai frumos cadou din lume poate să nu mai strălucească dacă nu îl adaptăm contextului. 

Ce e important pentru mine când îmi pun costumul imaginar de spiriduș care dăruiește:

  • Să fiu atentă cui, de ce, cum dăruiesc
  • Să îmi pese
  • Să investighez bine înainte să cumpăr
  • Să fie ceva personalizat, care să rămână în mintea omului cu pricina cu eticheta “special”

Dacă m-aș pricepe, aș crea mai multe cadouri cu propriile mâini, dar nu e punctul meu forte. Însă, dacă e cazul, îmi place să cumpăr de la companii mici și ambițioase, la început de drum, care chiar dacă nu sunt perfecte, emană entuziasm. E, practic, un dublu cadou pe care îl fac atunci când aleg așa.

Nu sunt în măsură să dau sfaturi, de fapt. Vreau doar să vă îndemn să dăruiți și să vă pese. Să alegeți un cadou personalizat, din sufletul și mintea voastră, nu neapărat dintr-o listă făcută de alții pentru voi. O să funcționeze, o să vedeți. Noi, clubul spiridușilor pasionați de liste de cadouri, recrutăm neîncetat membri noi.

Poze: Arhiva personală, Carte cu personalitate

Sursa pentru studiu: Association for Psychological Science. “The joy of giving lasts longer than the joy of getting.” ScienceDaily. ScienceDaily, 20 December 2018.

*Articol scris pentru Superblog 2019

6 comments

  1. Ah, ce mi-a placut referinta la Gilmore Girls, imi amintesc si acum toate acele thousand yellow daisies, care mi-au ramas in suflet si m-au inspirat si pe mine, in asa fel incat am avut aranjamentele florale de la nunta cu margarete galbene. Faptul ca in serial au fost de fapt multe, multe mii de margarete e alta discutie 😀

    Mie iubitul meu mi-a adus un trandafir la inceputul relatiei noastre. I-am spus ca ii multumesc, apreciez foarte mult gestul, insa urasc trandafirii astia care se gasesc la florarii. Mai bine sa-mi ia ciocolata in loc de flori, as fi mai fericita. Intre timp mi-am mai schimbat parerea si imi place sa primesc flori, insa trandafirii astia din florarii tot n-au nicio sansa. Nu-mi spun absolut, dar absolut nimic. Sunt insa pentru totdeauna indragostita de bujori, care-s florile mele preferate din intreaga lume, de lalele, de margarete, de frezii.

    In alta ordine de idei, poza aia de la Madrid Open ma face si mai nerabdatoare. Ne-am luat deja bilete si la turneu, si de avion, acum ma rog la zeii tenisului in fiecare zi sa vad cat mai multi jucatori. Sa joace Federer, sa nu fie Nadal accidentat, sa o tina picioarele pe Simo si sa ajunga in turul 3, sa o aplaud live pe Petra, pe care o admir infinit pentru cum s-a intors la tenis dupa ce i s-a intamplat si asa mai departe. Oh, deja ma apuca visarea!

    Liked by 1 person

    • Ah, si pentru ca m-a apucat visarea, am uitat sa spun inca trei chestii pe care le aveam in cap:

      1. De cand am auzit o anecdota cu un iepuras care isi dorea o frunza de salata si toata lumea i-a adus cadouri scumpe, dar nimeni frunza de salata, incerc sa ofer cadouri care stiu ca le-ar placea oamenilor care le primesc, nu (doar) mie.

      2. Iubitul meu a primit cadou de ziua lui anul trecut un aparat electric de facut popcorn in forma de popcorn machine vintage de la cinematografe. Noi stateam atunci intr-o garsoniera de 30 de metri patrati, nu aveam loc nici macar de un prajitor de paine, popcorn mancam extrem, extrem de rar, iar cadoul era de la cineva foarte apropiat. Mie inca nu-mi vine sa cred :))

      3. Anul trecut de Craciun i-am oferit bunicii mele o fotocarte. Stiam ca e ultimul cadou pe care voi apuca sa i-l mai ofer, am pierdut-o la doua saptamani dupa Craciun si mi-am dorit sa fie ceva special. Nu pot sa exprim in cuvinte cum ii licareau ochii, desi abia avea energie sa se uite prin ea. E una dintre cele mai de pret amintiri pe care le am.

      Hai ca am scris atat de mult, ca aproape am pus de un articol la tine in comentarii, sorry! ^^

      Liked by 2 people

    • Multumesc pentru comentarii, poti scrie oricat de multe si lungi, poate asa te hotarasti sa revii pe blogul tau, eu te astept ca si cand.
      Primesc eu donatie masina de popcorn. 😀
      Cu fotocartea ai dreptate…e un cadou special si ramane o amintire de pret indiferent de cat de tristi suntem. 😦

      Liked by 1 person

  2. Suntem foarte asemanatoare noi doua, nu imi amintesc prea bine cum de ne-am “gasit” in spatiul asta imens al online-ului, dar ma bucur nespus 🙂 Ne separam insa cand e vorba de Federer, eu sunt Team Djok all the way. 😀

    Pe langa ce ai zis tu despre flori, mie imi place mult floarea de iris. Inseamna multe pentru mine.

    Te inteleg tare cu Madrid Open, daca o sa merg la anul (nu sunt sigura, dupa 3 ani consecutivi as vrea sa merg la Roma, am auzit ca e tare misto, apoi e stadionul acela divin unde chiar vreau sa calc in viata asta), dau un semn.

    Petra e un om extraordinar. Si o atleta care iti ia rasuflarea. Cand o vezi cu ochii aia blanzi zici ca e ceva terapeut pentru cainii parasiti. Cand joaca si se motiveaza, e wow! Peste cuvinte. Sigur o sa iti placa foarte mult turneul, e o experienta tare interesanta. Erau, de exemplu, jucatoare pe care nu le placeam in mod deosebit, dar cand le-am vazut live am fost cucerita complet, pentru ca asa iti dai seama ce efort imens e sportul asta (Ma refer aici la Ostapenko si Mladenovic. Sunt unele de care nu ma pot apropia deloc, insa, si una anume pe care nu o suport nici cu 3 litri de limonada, iar eu iubesc limonada). Ah, ar fi fain sa il vezi si pe Andy Murray, acum ca nu s-a retras. E o poezie. O poezie cu continut nerecomandat minorilor uneori, dar o poezie.

    P.s. In timp ce scriam, mi-am amintit ca te-am gasit cand ai scris un articol despre Simo si victoria ei de la RG. Parca. 🙂

    Like

    • Hihi, cumva de Nole n-am reusit pana acum sa ma “apropii”, desi il respect si apreciez si ii apreciez tenisul. Nu exista scanteia aia acolo 🙂 Pentru Andy ma bucur enooorm ca a revenit la joc, sper sa il vad!

      Am vrut si eu Roma initial, tot fiindca mi se pare superba arena aia, insa dupa ziua aia intreaga pe care au pierdut-o din cauza ploii anul trecut, am zis sa merg undeva unde au si acoperis. Stiu ca se schimba datele problemei cand acoperi terenul, e alt tenis, dar pentru experienta mea, n-as fi vrut sa fie primul meu turneu de tenis live si sa pierd o zi intreaga din cauza ploii. Te rog, da-mi un semn daca esti prin Madrid atunci, eu am bilete pe 5 si 6 mai.

      Oare doamna pentru care ai nevoie de lamai e blonda si-a castigat o anume finala de slam anul trecut? :))

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.