Nu e chiar final, final, pentru că încă mai am o probă, încă mă gândesc cum să îmbrac colegul african în haine de iarnă (dacă nu știți despre ce e vorba, sunteți fericiți, bravo! Veți afla…).

Poza cu care am ilustrat acest articol e a unor Castellers. Oameni în turnuri umane, adică. Orice mișcare greșită poate dărâma turnul dacă ceilalți nu sunt atenți. Turnul e înalt și minunat pentru că toți cei care l-au creat sunt împreună și se susțin.

Fără melodramatism inutil (pe acela îl păstrez pentru un articol separat) și impresionată peste măsură de numărul de vizitatori care au dorit să citească aberațiile mele, am decis să scriu (și) în română pentru o vreme. Înainte de alte detalii, aș dori să răsplătesc cumva oamenii care au citit, au lăsat comentarii sau un simplu like, pentru că m-au ajutat mai mult decât știu ei.

M-am gândit să vă trimit o vedere sau felicitare de Crăciun 🙂 Poate scriu și ceva drăguț, depinde de câți neuroni disponibili voi mai avea după această mega-competiție. Dacă vreți să primiți așa ceva de la mine, avizați fiind că nu vă voi folosi datele personale în alt scop, vă rog să îmi scrieți un e-mail la mixedcuentos at gmail punct com, până pe 10 Decembrie, cu detalii de unde plus cui 😀

Vă mulțumesc și sper să nu fugiți după încă un articol despre haine. Promit că nu voi mai scrie despre haine muuuulte luni de acum înainte.

Cu drag,

C.