Puterea primului minut.

Își frânge emoționată degetele, la un loc cu gândurile. Ziua de azi, 10 noiembrie, e un amestec de frici și nostalgie. Când se simte așa, Violeta își amintește de un exercițiu recomandat de o clientă, o mare psiholoagă dintr-un oraș mic: împarte ziua în minute.

Îi plăcuse mereu matematica, dar chiar să împartă ziua în minute nu se gândise până atunci. Exercițiul nu era însă despre matematică, nu, era despre cum să trăiești ca în ziua unui examen la matematică, deși tu ai uitat chiar și aria cercului: minut cu minut, fără teamă. Prima condiție e, mereu, să te prezinți, nu-i așa?

Violeta iese la pensie. Azi. A lucrat 41 de ani și 4 luni în același loc. Un hotel imens din stațiunea Mamaia. Când a intrat prima oară printre ușile de sticlă (care scârțâiau atunci, scârțâie acum și probabil vor scârțâi și când va ieși la pensie bebelușul de 2 zile al lui Nelu, instalatorul), era, practic un copil.

A început “de jos”. La propriu, de jos, pentru că a lucrat într-o cameră din subsol unde se călcau și apretau așternuturile. A ajuns destul de sus. Și la propriu (o vreme a fost asistenta directorului, cu biroul la ultimul etaj), și la figurat: majoritatea anilor i-a petrecut în spatele unei recepții. Hotelul s-a schimbat, recepția s-a micșorat, clienții s-au perindat, dar Violeta a fost mereu acolo, zâmbitoare și atentă.

Primul minut era mereu cel mai important, ea așa credea. Cum auzea scârțâitul ușilor, automat zâmbea. Nu conta ce probleme avea acasă sau cât de puțin dormise, pentru ea turiștii erau mai importanți decât orice altceva. Nu e de mirare că nu a avut nici măcar o reclamație în toți acești ani (ok, a avut una, dar preferă să omită complet din povestire acel episod. Nu, nu și iar nu, șerpii nu sunt animale de companie, scrie chiar aici, în Regulament – nu scria atunci, a scris ea ulterior).

Colegii îi fac o petrecere surpriză, dar ea știe deja toate detaliile, i le-a povestit fiica ei, Marina. Ca să fie sigură că toți colegii ei cei noi, tineri și deștepți, dar prea “proaspeți” în domeniu vor ști cum să procedeze în absența ei, a pregătit un dosar pentru fiecare, cu informații esențiale. Le-a scris mult, le-a povestit fiecăruia câte ceva din teancul de povești pe care nu le găsești în manualele despre turism de la școlile lor înalte. I-a transportat, voit, în timp, către prima vară în care a început, mândră, să lucreze în recepție.

Fiecare copertă de dosar a decorat-o cu vederi vechi. Primul minut e cel mai important. Știa că privind niște dreptunghiuri colorate, colegii ei vor fi atrași de un magnet invizibil să afle mai multe. 

Le-a povestit despre vacanțele care păreau la fel, pentru că nu exista varietatea de azi, dar erau speciale, pentru că era timp petrecut împreună, pe clasicul cearșaf alb. Despre masa de prânz de la terasă, cu bonuri, unde meniul era fix, opțiunile nu erau prea multe, dar distracția părea mereu în toi. Despre Cico. Despre concertele de la Teatrul de Vară.

Despre pozele cu maimuța pe care nu le-a înțeles vreodată. Despre vânzătorii ambulanți de pe plajă. Despre plimbările pe faleză. Despre pepenele rece împărțit între familii care nu se cunoșteau până atunci, dar au devenit de nedespărțit în timpul sejurului. Despre somnul de amiază. Despre iubirile care chiar erau de-o vară de multe ori, pentru că era mult mai greu să ții legătura fără tehnologia de azi. Despre marea care părea mai mare. Despre mini-bowling. Despre poze care se puteau vedea abia după luni. Despre oameni care scriau scrisori sau completau vederi. Le-a povestit, practic, despre altă viață.

Pe coperta dosarului pentru Marina, care, întâmplător sau nu, lucrează la același hotel, cameristă-șefă, a lipit o poză dintr-o după-amiază magică petrecută cu prietenele ei, cândva în vara lui 1988:

Violeta a privit ore întregi poza asta când pregătea dosarele. Chiar ea e, cu adevărat, acolo? A închis încet ochii și s-a imaginat călătorind în timp, în ziua cu pricina, minunată, una din puținele în care s-a simțit cu adevărat liberă.

Ele nu erau atunci în vacanță, nici vorbă de așa ceva. Erau în singura lor zi liberă și se bălăceau în voie. Vai, știi tu, Violetă cea de atunci, ce vacanțe grozave va petrece Violeta cea de acum?

Nu i-a fost ușor Violetei, nici cu banii nu poate spune că o ducea prea bine, dar e o persoană organizată și atentă, așa că a învățat rapid cum să plănuiască în așa fel încât să se bucure de ușile scârțâitoare ale hotelurilor din destinațiile la care doar visa.

A aflat de opțiunea de Oferte Early Booking. Se întreba cum de nu se gândise mai înainte la asta, tocmai ea, pasionată de regula primului minut? Doar e grozav:

  • Cu cât plănuiești mai devreme, ai de unde alege
  • Cu cât alegi mai repede, cu atât plătești mai puțin (de exemplu, pentru ofertele de vară de la anul, 2020 – îți dai seama cât timp a trecut, Violeta de atunci? – prețurile sunt reduse cu 10% dacă rezervi până în decembrie)
  • Poți achita un avans și restul în rate (depinde de ofertă)
  • Ai mai mult timp să te gândești ce și cum vrei să faci odată ajunsă la destinație
  • Dacă nu te pricepi la a plăti pe Internet (Violeta de acum se pricepe, desigur), poți să plătești cash sau prin ordin de plată

Din fiecare vacanță face un proiect. Știi tu, Violeta de atunci, cât de mare e lumea asta? Câte destinații există? E greu să alegi, ofertele sunt complexe, diverse și minunate.

Azi există Internet și agențiile de turism au site-uri prietenoase, care îți fac alegerile nu neapărat mai ușoare, dar mai informate. Vacanța pentru Violeta de azi are în comun cu cea a Violetei de atunci doar personajul călător și bucuria de a călători. În rest, cam totul e diferit. Opțiunile sunt așa de multe că te pot chiar ameți, dar asta nu-i rău: poți călători cu un avion charter, adică special pentru acea călătorie, de exemplu. Păi, mai știi tu, Violeta de atunci, că vedeai avioane doar în poze?

Nu se pune problema de meniu fix, decât dacă așa îți dorești, există o invenție numită all-inclusive, special creată pentru cei care vor să încerce din toate. Violeta de acum ar fi tentată să se bucure de ceva dezmăț culinar, dar e atentă cu colesterolul, deci de obicei alege varianta non-all inclusive.

Activitățile sunt așa de multe că nici nu apuci să citești despre toate! Important e să te bucuri de moment, să trăiești vacanța, nu doar să postezi despre ea. Există ceva potrivit pentru fiecare.

Violeta are deja un proiect pentru la vară, Vacanță în Mallorca:

De ajuns cu visatul, Violeta are o petrecere de emoționat. Gândul ei este departe, la vacanța îndelung planificată și pe deplin meritată. Nu îi vine să creadă câte opțiuni există azi și că poate, cu atenție, să călătorească ieftin. Și, cine știe, se va întoarce nu doar cu experiențe, ci și cu o poză în care să se mai zărească măcar un pic din libertatea Violetei de atunci.

Poze: Christian Tour, Unsplash, Pagina Facebook Vederi din trecut, Arhiva personală

*Poveste scrisă pentru Superblog 2019.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.