Blogmas – Ziua 3: Despre ce e important.

Atenție! Acest articol conține informații referitoare la abuzul sexual, ce pot fi sensibile sau dificile pentru unii dintre cititori. Citiți doar dacă sunteți pregătiți, vă rog! 

Știu că nu vă așteptați să citiți în apropiere de Crăciun și într-o serie numită Blogmas despre teme foarte serioase sau importante. Și vă înțeleg. Doar că eu v-am zis, aici nu scriu doar despre ce este simpatic sau amuzant, ci și despre ce este important. Voi încerca să mențin o tradiție tip Let´s talk! Tuesday în care voi publica articole despre subiecte importante pentru mine (și, cred eu, nu doar pentru mine).

Azi, voi posta o parte dintr-un articol pe care l-am scris împreună cu prietena + colega mea 🙂 pentru proiectul nostru Copil Emoții Răspunsuri Corp, proiect pe care vă încurajez să îl cunoașteți și susțineți, dacă vreți și puteți, desigur.

Abuzul sexual asupra copiilor nu este o problemă despre care să se vorbească doar în șoaptă, nu este specific doar “altora”, e o realitate. Nu există luptă mai puternică și eficientă decât informarea și educația.

Știu că nu e cel mai comod sau natural lucru la care să vă gândiți, dar este foarte probabil ca dintre cititorii mei mulți să fie supraviețuitori ai unui astfel de abuz. Și mai probabil e să cunoașteți deja pe cineva care a supraviețuit unui abuz sau mai multora, deci cred că informațiile de mai jos privind Interacțiunea inițială cu supraviețuitorii vă pot fi utile (vă rog să aveți în vedere că informațiile sunt dintr-o sursă sigură – referință la sfârșit, dar eu nu sunt psiholog; detaliile sunt specifice pentru specialiști, dar eu cred că pot fi aplicate în orice fel de interacțiune ). 


Numeroasele probleme pe care le înfruntă supraviețuitorii sunt prezente pentru foarte mult timp și pare greu de înțeles de ce percepția generală este că supraviețuitorii sunt “bine”, stabili și că a încerca să le oferi ajutor ar înrăutăți cumva situația.

Acest tip de atitudine cu siguranță nu protejează cu adevărat supraviețuitorii, deși în mod evident evaluarea atentă a fiecărui caz este necesară. Totuși, o persoană care încearcă să găsească soluția în consumul de droguri, care are coșmaruri teribile sau care trăiește cu o durere cronică nu se simte “bine”. Datoria celor din jur este de a se implica.

Specialiștii care pot interacționa cu victime și/sau supraviețuitori trebuie să înțeleagă ce însemna abuzul sexual infantil și să fie informați referitor la posibilele consecințe pe termen lung ale abuzului, pentru a putea fi empatici și a oferi o îngrijire adecvată.

Pe de altă parte, acești specialiști trebuie să își amintească și că supraviețuitorii au o putere aparte și o rezistență ieșită din comun.

Supraviețuitorii sunt aliați esențiali nu numai în propria recuperare, dar pot contribui la formarea specialiștilor și la prevenirea altor abuzuri:

–        Supraviețuitorii au folosit o gamă largă de resurse în copilărie și adolescență, adesea pe parcursul a multor ani, pentru a găsi metode să reziste, să se elibereze sau să denunțe.

–        Au avut curaj și au supraviețuit unei traume complexe în cea mai importantă etapă a formării lor emoționale.

–        Au cunoștințe detaliate și experiență referitoare la comportamentul abuzatorilor.

–        Percepția lor în ceea ce privește pericolul este superioară și pot detecta detalii importante pe care specialiștii le ignoră complet.

Există numeroase și diferite sentimente, emoții și reacții care împiedică supraviețuitorii să fie deschiși și să caute proactiv ajutor:

–        Rușine

–        Vinovăție: se pot simți responsabili pentru ce au pățit sau pot crede că exista o formă de a împiedica trauma

–        Frică

–        Confuzie

–        Tristețe

–        Furie (posibil inclusiv față de specialiști sau persoane de încredere, în cazul în care au încercat să povestească anterior și nu au fost crezuți)

Printre specialiștii care intră în contact cu supraviețuitorii există de asemenea bariere, multiple motive care perturbă o interacțiune corectă și conduc la o reticență de a discuta, întreba, clarifica:

–        Povestea nu e adevărată

–        Se pot încuraja amintirile false/recuperate

–        Nu avem suficient training

–        Nu avem suficient personal

–        Am destabiliza complet persoana și ar fi periculos

–        Nu sunt sigur că pot ajuta cu ceva

–        E mai bine să lăsăm trecutul unde îi este locul

–        Nu e totuși o problema așa serioasă

–        Este o situație așa frecventă încât dacă am acorda atenție tuturor nu am face față

Este foarte important să înțelegem cât de limitative și inexacte sunt aceste idei.

Amintirile “false”/recuperate au fost un subiect de intense dezbateri și există multiple studii despre amnezia ulterioară unei traume. Deși anumite tehnici complexe pot influența amintirile victimei, nivelul inițial de contact cu supraviețuitorul nu presupune astfel de procedee și în mod evident fiecare trebuie să respecte propriile responsabilități și să acționeze conform profesiei sale.

Memoria poate fi uneori instabilă și cu toții putem să fim influențați, dar acest fapt nu ar trebui să reprezinte o piedică în a primi ajutor. De reținut sunt următoarele aspecte:

  • Cea mai adecvată practică este să se ofere pacienților-clienților etc. oportunitatea de a vorbi folosind întrebări simple, directe. Nu există dovezi că astfel de întrebări pot declanșa amintiri “false”. De asemenea, nu există dovezi că a asculta și a susține o persoană poate crea false amintiri.

Din experiențe, interviuri și studii, supraviețuitorii au identificat mai multe idei care i-ar fi ajutat să fie mai deschiși sau să raporteze abuzul:

–        Ajutați-ne să vorbim! Supraviețuitorii vor să primească atenția necesară pentru a povesti. De altfel, mulți dintre ei au trimis semnale încă din copilărie în adesea disperata încercare de a primi ajutor. Majoritatea supraviețuitorilor sunt mai afectați de lipsa de recunoaștere și acțiune decât de a fi fost întrebați direct despre abuz. Lipsa recunoașterii traumei și problemelor lor este o majoră sursă de anxietate.

–        Nu presupuneți că victimele sunt prea vulnerabile. Nu presupuneți nici că doar o terapie de foarte lungă durată poate ajuta (Supraviețuitorii apreciază adesea și doar câteva minute de discuții. Altfel, nu puneți limite de timp pentru vindecare – spre exemplu, nu comunicați că în 10 ședințe totul va fi rezolvat).

Ce fel de specialiști au apreciat cel mai mult supraviețuitorii?

–        Empatici și blânzi

–        Informați despre abuzul sexual infantil și/sau dispuși să învețe

–        Flexibili

–        Deschiși

–        Care nu i-au judecat

–        Curajoși

–        De asemenea, mulți au apreciat opțiunea de a alege dacă vor fi îngrijiți de o femeie sau de un bărbat.

Sfaturi pentru specialiști (Dar nu numai):

  • Cel mai important: explorați propria relație cu abuzul sexual, pentru a putea decide dacă sunteți pregățiți cu adevărat pentru o interacțiune cu un supraviețuitor sau aveți nevoie de vindecare înainte de asta.
  • Aveți încredere în voi! Adesea oamenii sunt foarte anxioși, ca și cum supraviețuitorul și întreaga încăpere ar intra în combustie spontană. E adevărat, dacă un supraviețuitor decide să aibă încredere și să își dezvăluie povestea poate începe să plângă sau să fie în general trist, dar este complet normal. Dacă sunteți empatici și știți să ascultați, cu siguranță sunteți mai mult decât pregătiți. Pur și simplu folosiți același set de resurse emoționale ca în mod normal.
  • Acceptați! Este important ca supraviețuitorul să se simtă respectat. Fiți atenți și la atitudine, nu doar la cuvinte!
  • Mult prea des, supraviețuitorii simt că nu sunt crezuți sau au încercat înainte să dezvăluie povestea lor și au fost întâmpinați cu neîncredere. Astfel de reacții continuă cercul abuzului și prelungesc tăcerea atât de dureroasă. Amintiți-vă că datoria voastră nu este să judecați dacă toate detaliile sunt adevărate.
  • Respectați alegerile, opțiunile și ruta terapeutică aleasă de supraviețuitor!
  • Fiți naturali și autentici! E firesc să fiți impresionați de poveștile traumatice pe care le ascultați.
  • Respectați ritmul dezvăluirii și nu forțați în vreun fel lucrurile!

**Dacă ești un supraviețuitor și ai citit acest articol: nu renunța la călătoria ta către vindecare. Ai dreptul de a fi ascultat și ajutat!

**Dacă ești un specialist: nu renunța vreo clipă la drumul către cea mai bună îngrijire pe care o poți oferi pacienților tăi. Și dacă poți să ne ajuți în acest proiect, așteptăm un semn.

Sursa (adaptare): https://www.rapecrisisscotland.org.uk/publications/YesYouCan.pdf 

Poza: Unsplash

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.