Despre pseudoștiință, știri false și toate neamurile lor pe timp de pandemie.

Cu prilejul pandemiei am (re-)descoperit, nu fără un grad important de neputință și deznădejde, că mult prea mulți oameni nu înțeleg mare lucru din ce li/ni se întâmplă. Nu scriu asta dintr-o superioritate latentă, ci dintr-o tristețe nemăsurată.

Știrile false au explodat în toate părțile, pe lângă pandemie suntem și într-o infodemie, oameni care nu știu nici măcar ce este acela un virus recomandă lecturi “esențiale” și “mai multă documentare” unor medici cu zeci de ani de experiență, conspirațiile cu vaccinurile, cip-ul, g-urile și “doar o gripă” sunt în floare. Desigur, putem să considerăm că oamenii aceștia sunt prea ignoranți și să îi ignorăm la rândul nostru. Eu nu cred asta, cred că nu putem ignora elefantul mult prea mare din cameră, pentru că sunt consecințe care ne privesc pe toți. Nu știu nici eu care este soluția ideală, dar sunt sigură că nu putem să ne prefacem că e totul roz.