Superblog – Volumul trei.

Pe lângă numărătorile și statisticile nesuferite și tragice cu care ne ocupăm zilele acestea, toamna se numără și bobocii, pozele din vacanță – pentru cine a fost cazul în teribila vară a lui 2020 – și înscrierile la Superblog, o competiție care se încăpățânează să țină creativitatea aprinsă și să aducă ceva acțiune și dramă prin blogosferă.

Număr și eu tot felul de alte lucruri. Spre exemplu, aproape un an a trecut de când am primit pentru prima oară un premiu și ceva recunoaștere oficială pentru ceva ce am scris pe acest (cu indulgență îl numesc așa 🙂 ) blog. În plus, după cum am mai scris, primul Superblog a fost pentru mine o terapie intensivă și o luptă personală încâlcită, din care am ieșit destul de șifonată și epuizată, dar și emoționată – am terminat în top 10, ceva ce nu-i chiar de ici, de colo – gândiți-vă doar câte articole a trebuit să scriu despre haine, deci hai să apreciem împreună efortul!

Una peste alta, mult prea multe s-au petrecut în acest an, dar eu tot nu înot în vreo mare creativă, tot nu am scăpat de haosul personal – acum s-a adăugat și unul co(vid)lectiv, tot nu știu dacă să mai scriu pe aici sau nu. M-am înscris și la ediția din primăvară, dar nu am scris nici măcar un rând, dintr-o combinație de pandemie, lene și lipsa de scânteie cu vreo probă.

Dacă la prima ediție am scris la toate probele, indiferent dacă am rezonat sau nu cu tema (cel mai adesea nu am rezonat, adevărul fie scris), de data asta ambiția mea este să înving spiritul de tocilară cu care m-am născut și de care nu cred să scap vreodată și să scriu doar dacă vreau. Dacă nu, nu. Simplu, nu?

Țînând cont de cât m-am izmenit (da, e un cuvânt din DEX și da, este fabulos) să mă înscriu, avem o idee despre cât (nu) voi scrie, dar poate, poate ne voi surprinde. Dacă și voi vreți să vă jucați cu limitele voastre, să experimentați tahicardia de la 23.59 și să redescoperiți adrenalina așteptatului unei note, puteți afla mai multe despre cum să participați la Superblog aici.

În concluzie, eu m-am înscris. Să vedem, să vedem, ce o să iasă.

In many cultures, the owl is a symbol of wisdom. And as we know, wisdom is always about having a sense of humor. Perhaps it’s the reason owls are such funny and inimitable animals. Their charisma and cuteness can cheer people up since they love to share their most exciting emotions with us.

Poze: Unsplash

Categories: Superblog

Tagged as:

2 replies

  1. Tot incerc sa iti comentez aici si nu pot 🙂
    Felicitari si fingers crossed!
    & also, please keep on writing, imi pare ca ne place acelasi gen de frumos si imi place sa citesc recomandarile tale 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.